..and life happens..
ca sa nu uitam nici cand suntem prea euforici nici cand suntem prea tristi ca oricand se muta o stea, lucrurile se pot schimba dramatic, life happens. si stelele sunt 12. casele sunt 12 si la fel si zodiile. si nu exista oameni identici si nici clipe identice intre ele, ca sa traim macar o clipa cu impresia ca timpul se repeta sau se poate recupera, si ca avem timp sa asteptam. nu, nu avem. lucrurile se intampla exact atunci cand trebuie.
legat. am vazut cum mi s-au umflat vizibil gleznele in ziua in care marea a realizat ca locul meu e acolo.
dar.. voi aveti ancora in viata asta? ancora pentru valori? pentru viziune? punctul zero din care incep axele lumii? centrul hartii astrale? aveti?
eu am realizat duminica, ca mai nou, atunci cand doare, nu pot sa spun asta celui care ar putea vindeca. as zice ca nu prea conteaza pentru ca, oricum, eu vindec, si oricum eu ma transform singura. si mai apoi am realizat ca spun mereu ca nu am nevoie de ajutor. ma descurc singura. sunt prea multe mutari de stele printre care m-am descurcat singura, ca sa abandonez lupta acum. dar, sunt lucruri pe care nu vreau sa le fac singura.
si ziua de duminica mi-a reamintit pana la os, ce inseamna sa ai nevoie de ajutor. ce inseamna sa nu conteze siguranta ta, ci mai mult cea a celor dragi.
asta, schimband putin cadrul in care se joaca stelele, a facut in asa fel incat sa ne fereasca din cale privirile.
pentru ca, ce ti-ar fi spus ochii mei altceva, decat ca ar trebui sa te simti norocos ca inca traiesc si timpul inca nu te-a cazut la examenul asta?
si nu ma mai invidiati in fiecare zi pentru diverse nimicuri.
invidiati-ma pentru felul in care cred in forever.
ca sa nu uitam nici cand suntem prea euforici nici cand suntem prea tristi ca oricand se muta o stea, lucrurile se pot schimba dramatic, life happens. si stelele sunt 12. casele sunt 12 si la fel si zodiile. si nu exista oameni identici si nici clipe identice intre ele, ca sa traim macar o clipa cu impresia ca timpul se repeta sau se poate recupera, si ca avem timp sa asteptam. nu, nu avem. lucrurile se intampla exact atunci cand trebuie.
legat. am vazut cum mi s-au umflat vizibil gleznele in ziua in care marea a realizat ca locul meu e acolo.
dar.. voi aveti ancora in viata asta? ancora pentru valori? pentru viziune? punctul zero din care incep axele lumii? centrul hartii astrale? aveti?
eu am realizat duminica, ca mai nou, atunci cand doare, nu pot sa spun asta celui care ar putea vindeca. as zice ca nu prea conteaza pentru ca, oricum, eu vindec, si oricum eu ma transform singura. si mai apoi am realizat ca spun mereu ca nu am nevoie de ajutor. ma descurc singura. sunt prea multe mutari de stele printre care m-am descurcat singura, ca sa abandonez lupta acum. dar, sunt lucruri pe care nu vreau sa le fac singura.
si ziua de duminica mi-a reamintit pana la os, ce inseamna sa ai nevoie de ajutor. ce inseamna sa nu conteze siguranta ta, ci mai mult cea a celor dragi.
asta, schimband putin cadrul in care se joaca stelele, a facut in asa fel incat sa ne fereasca din cale privirile.
pentru ca, ce ti-ar fi spus ochii mei altceva, decat ca ar trebui sa te simti norocos ca inca traiesc si timpul inca nu te-a cazut la examenul asta?
si nu ma mai invidiati in fiecare zi pentru diverse nimicuri.
invidiati-ma pentru felul in care cred in forever.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu