Leo Moon today

cu fiecare om pe care il intalnesc pe drum, inteleg o data in plus ca stelele nu gresesc niciodata.
si pentru ca trecutul nu se intoarce niciodata pot vorbi despre asta.
despre Lei, pentru ca leii se bat pentru leoaice. Am stabilit asta deja.

daca mi-ar fi zis cineva ca o sa dezvolt o obsesie pentru un film, si ca mi se va impleti viata in jurul lui, la momentul initial.. as fi zis ca e just a phase..
dar, pentru ca timpul are grija sa invatzam lectiile in ritmul nostru.. iata:
moon conjunct sun; 
mars opposite mars in sinastry.

i can't even read it. :)

but then:
Many Mars in Gemini natives channel their energy through their hands. Gemini, after all, rules the hands; and these people often express energy through musical instruments and the like—even video games. Many are attracted to puzzles and games as diversions.

eu nu inteleg cum de va tine cerul pe toate asa... uitandu-va la mine.
dar treziti-l odata la realitate!!!! :)

to tired.
dar mi-am amintit instant:
if the people we love are taken away from us, the only way to have them live on is to never stop loving them.
buildings burn, people die, but real love is forever.

wait.. n'am gandit asta. i'm not saying it.

what is my T ?

"Nico, dar tu crezi ca exista oameni din astia care se comporta asa diferit in public fata de acasa?"

 

nu doar cred, ci stiu, cu sigurantza.

 

Sunt oameni pentru care nu conteaza interiorul pentru ca pe ala nu il vede nimeni, ci doar exteriorul.

(si aici, includ in categoria oamenilor frumosi pe interior oamenii care fac sport, pentru ca sportul cumva radiaza din interior lumine pe care o avem fiecare din noi inauntru. Asa am observat eu)

dar, da, sunt oameni, pentru care conteaza exteriorul, pentru ca pe interior sunt atat de goi si tristi incat.. imi e greu sa exprim in cuvinte. trist.

leadershipul nu este despre cum sa ii calci pe ceilalti in picioare. 

cum e povestea oglinzilor? vedem in ceilalti ceea ce nu ne place despre noi ?

so true.

am stabilit.

gemenii o sa mearga cu mine la sala. nu stiu ce o sa faca 2 ore.. probabil ca o sa se joace pe tableta. sau o sa se uite la desenele cu strumfii. si eu nu o sa ii cert in public. si nu o sa le rup aripile. chiar daca o sa avem discutii aprinse mereu. si o sa creasca ca niste copii normali dintr-o lume normala, in afara globului de cristal.

sa se poata rostogoli, sa invete sa zboare, sa invete singuri ca nimeni in lumea asta nu are dreptul sa le rupa aripile. nici macar parintii lor.

pentru ca eu REFUZ sa rup aripi. eu CRESC aripi. anytime. aleg sa aduc asta din trecut. talentul cresterii aripilor.

LoA - detachment phase

Nor pufos, we are free to wonder around. :) Finally.
doing more that we love to do everyday. running that is for you !
been there, done that,

eu nu o sa inteleg fetele astea atat de sigure pe ele, de au nevoie sa interzica alor lor lucruri.
asa cum nu inteleg baietii care stau fericiti legati in lanturi cuminti langa calorifer.
cand le zic eu cu voce tare toti se dau zmei.
cand scot coltzii, fug  repede sub fustele salatelor ofilite sa ii lege la loc sa nu mai vada valurile marii.

libertatea, again, nu este despre cum dau mastercardul zanei sa faca ce vrea cu banii.
libertatea nu este nici despre cum in schimbul pantofilor rosii, imi face de mancare si in calca camasile.

libertatea este despre cum aleg sa adorm langa ea in fiecare seara si sa ma trezesc tot acolo in fiecare dimineata, fara sa am nevoie de o hartie roz pentru asta. sau de una albasta. in cazul meu, doua.

Vladutz, cand cresti tu mare, sa tii minte ca perechea ta nu are nevoie sa iti interzica lucruri din cauza fricilor si rusinilor ei. O sa o recunosti imediat cand o sa o vezi, exact la fel cum mi s-a intamplat mie.

N-am mai fost asa linistita de multa multa vreme. s-a terminat saptamana 3. si s-a terminat intelegand eu talentul numarul 2. LoA.

i've seen this before: nu mai ai grija de tine, pentru ca devenind ordinary, o sa ramai al ei, pentru ca nimeni altcineva nu o sa te vrea, pana se plictiseste ea de tine. si cand se plictiseste o sa fii prea ordinary care te vada cineva. si toata rusinea si frica de abandon vor fi transferate la tine.
daca nu iti erau rupte complet aripile de mic, iata, ti le mai rupe cineva acum.. pentru ca le ceri rupte.
din pacate nu esti caprior ca sa supravietuiesti cu aripile rupte. dar, nu e problema, exista caprioare care te pot oricand calca in copite in continuare.

and when the night falls..

bine ca nu am calculator la indemana at anytime.
as putea scrie ce gandesc fix atunci.
fact is, that, today is friday, and friday, i'm inlove.

si intrebarea zilei: "de ce porti la gat un R intors?"
well, because the Sun is so fucked up, he doesn't see the Moon.

being friday is venus day. and so, the balanced one, speaks:
am ajuns la limita. gata. stiu care e limita indurarii lipsei de respect.
era mai simplu cand nu stiam, pentru ca acum, i am DONE.
nu ma mai atrage fizic. which is sad. si asta pentru simplul fapt ca nu pot sa inteleg cum poti ca atunci cand iti iubesti atat corpul, sa pui pe el chiar orice. ce conteaza cum te imbraci daca atunci cand dormi te invelesti in frunze de salata ofilita. really?
and all that stars potential, just washed away, because i cannot visualise his body, without seeing him beaten by an older woman.

leii prefera carnea in viu. traumele din copilarie si lipsa mamei nu justifica alegerea asta.

intre timp, navalesc fecioarele in viata mea. wtf did i do?
stiu, am trecut de 33, i am a healer, dar totusi. eu vreau sa traiesc in prezent si in viitor.

and then, better like this. ca ar fi fost extrem de trist si de distractiv testul suprem. si eu alerg de la 60 min and counting.

(din lumea in care cuvintele au mereu mai multe sensuri, si in care, sa nu uitam, my other ruler is Mars)
oare mai e mercur retrograd ? sunt in continuare prea dura ? 

@Ral

"bring me something nice from Predeal".
well.. have me.

because I was not able to find zmeura proaspata, or afine, not even a real bear.
just some pieces of myself I lost along the corporate way, that now I got back, and yes, .. wait..  I know:

the smell of fresh sunny forest

remember when you were little and remember you dreams?
my dreams then smelled like forest. where all i wanted was to be alone, and all i needed was to know i'm not alone anymore.

the air today smelled like wings. like i could at least fly.. without stumbling on thin air.
i had air to breath woithout the Air actually being present.
that enlightenet me a bit :). i was like: "as much as you'll search for sunshine, i'm flying on it, right here, right now."

i have to train this body to run faster.

pregatire pentru examen

a cazut cineva din cer in viata mea. recent. oare de ce? ce trebuie sa invat din asta?

daca azi am inteles de ce am re-cunoscut-o pe sora mea si in viata asta, oare de ce mi-a cazut in cale caprioara? (do not be mad at me, Ral.. i like better the R letter name)
oare ca sa pot intelege din trecut ratiunea pentru care cealalta caprioara exista, sau pentru ca sa te invat eu pe tine ca dureaza fix 5 ani, si apoi o sa iti treaca forever until the end of time. and the obsessive will remain..

am invatzat din lectia caprioarelor. si atunci, tu de ce ai aparut acum?
am o vaga banuiala, dar.. eu nu. not today, not ever in this lifetime. even if the hell freezes over. nu.
chiar daca vad clar, fix acum, aici, langa mine, nodurile. i do not care. my silverline nu are noduri. e lina si perfecta, stralucitoare, snaps fit into it's place. every f. day.
cu toate sensurile cuvintelor, sau fara ele.

da, si vad viata spunand "never say never". well.. EVER!
chiar daca stiu ca venind din "acea" zona a tarii, posibil ca black tot imi apare in fata ochilor, ca sa inteleg, once and for all, ca trebuie sa-l ecranez..

ce nu inteleg, blame it on me, pentru ca nu mi-a placut fizica la scoala, cum desfac cu aripile lanturile din jurul oglinzii?

healing my Aura

sigur ca functioneaza hologramele.
functioneaza stelele, cum sa nu functioneze hologramele?

saptamana trecuta, prima saptamana.. am plecat in lume ca si cum as fi plecat in parc. m-am inteles cu marea sa vindece ea penele rupte sa le faca sa straluceasca din nou.

saptamana asta, a doua.. ieri fiind ziua 5 = vineri = venus = verde = chakra verde = aura astrala. ieri, note to self. i almost quitted. pentru ca nu inteleg clar fara cuvinte de ce. dar ieri s-a reparat verdele, ca sa vad. sa vad si sa inteleg. si sa pot verbaliza azi, cand e completa saptamana 2, si prima saptamana relationala, de ziua lui Marte, sa verbalizez, fearless. a fost complicata ziua asta pana in clipa in care, de dincolo de nori, MAMA, contrar obiceiului ei de a cobi, a inteles din vocea mea ca am obosit. grav, dar, pe punctul de a renunta. si a facut exact ceea ce trebuie sa faca mama: mi-a dat fortza de care aveam nevoie ca sa fac ceea ce trebuia sa fac demult. multumesc!!!

si abia dupa, realizez ca, maine dimineata le dau jos. si consider prima etapa incheiata.
cum o sa fiu mai incolo ?

intr-o lume in care stelele misca oamenii, e bine sa primesc putin ajutor pentru a fi putin mai aproape de ele.  sa culeg mai repede niste praf de stele de aruncat peste oameni.
chiar si peste cei care nu cred in stele... ca nici mama nu crede.
si .. asa ca... nici ea nu crede ca oamenii pot fi legati fara voia lor si fara sa isi dea seama.

am nevoie doar de cateva zile ca sa rup lanturile. cateva zile de liniste, aer si apa.

Multumesc Simo ca existi, si ca faci parte din viata mea!!!

beyond reason

viata asta nu e vesnica.
mai devreme sau mai tarziu, firul timpului se termina, pentru fiecare din noi. dupa cat timp ne-am setat atunci cand ne-am nascut din nou.
dar eu cred, ca atat timp cat inca mai respiram avem datoria sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, pentru ca nu stim niciodata care va fi ultima.

si cred asta din ziua in care am inteles ca sunt boli pe care le poti face o singura data in viata.
pentru ca nimeni nu e obligat sa ma iubeasca din ziua in care o sa am o singura mana. sau un singur picior.
asa cum nimeni nu e obligat sa ma iubeasca daca sunt neagra pe dinauntru.
sunt oare?
respir in fiecare zi un aer care imi lipseste. in fiecare zi ma doare fiecare respiratie.
ignor, si nu trece. dar ignor, si zambesc soarelui pentru ca el stie cat de crunt ma doare fiecare zambet.
poate ca am gresit. nu-mi amintesc unde, asa ca poate am  gresit pana sa deschid ochii aici.
te rog soare, iarta-ma.
oare care e limita pana la care cei din jur pot accepta sa ma iubeasca?
oare care e limita pana la care cei din jur pot accepta sa ma cunoasca?

daca eu sunt pregatita pentru unconditional, nu inseamna nici pe departe ca ceilalti sunt asa superficiali ca mine. drept dovada, lumea din jur are credite de platit, copii de crescut, nu ca mine care am terminat povestile astea  de ceva vreme.
dar..
am obosit, dle Timp. i need air to breathe.

Leading a Team .. these days.

..everybody knows about teams and leaders these days.

well. tin sa va anunt ca the ruler of all time, is the Sun. pe planeta asta cel putin.
si in echipa din jurul lui, fiecare stea isi are locul si rolul ei. Soarele nu se straduie sa le schimbe miscarea, zborul, viteza, traiectoria. Pentru ca intelege ca daca ar face asta ar afecta, precum bataile aripilor de fluture intregul mers al universului.
si pentru ca iubeste atat de mult Luna, intelege ca trebuie sa o lase sa existe si sa-i lumineze noptile, cateodata si zilele, asa instabila si capricioasa cum e ea. Pentru ca asta iubeste la ea.
e o matematica  foarte exacta asta a stelelor.
Nu pot fi toate la fel, si nici macar nu trebuie sa incerce sa fie toate la fel. pentru ca fiecare din ele e minunata prin lumina cu care imbraca o parte a lumii.

I love you Pluto, even if it takes you much more time than I have in this life to get out of that influence that bothers me.

pe tabla de sah a lui Alice, conducatorul jocului este Regele. in jurul lui trebuie sa faca front comun echipa. echipa care joaca roluri diferite. si daca pierzi regina, exista mereu cel putin un pion care o poate rascumpara, atat timp cat regele are grija sa nu piarda in joc nebunii, caii sai turele. dar daca regina iti omoara restul pieselor, incepand cu pionii, cand va ramane doar ea pe tabla de sah, regele va fi putin descoperit de sub fustele ei. in mod cert, regina nu o sa il acopere, pentru ca ea e preocupata sa fie regina, si are mult mai  multa libertate de miscare, fata de rege, care e.. incet.

in echipa, in orice echipa, rolurile sunt clar delimitate.
daca iei un generator de idei si il pui sa organizeze lucrurile, o sa genereze un mare haos organizat.
daca iei un finalizator si il pui sa fie liantul echipe, nu o sa inteleaga niciodata de ce nu putem duce un lucru la bun  sfarsit.
daca conducatorul echipei isi pierde timpul incercand sa faca si el pe liantul, echipa o sa alunece incet spre haos organizat. in sange, cu morti.

ah, da.. orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare. Mercur.. :)

am auzit o chestie foarte tare zilele trecute: "ce trebuie sa faci daca liderul te conduce in zid?"
nu TREBUIE sa faci nimic. ca daca esti lider, stii ca cei care te urmeaza fac asta pentru ca ei cred in viziunea ta. si daca viziunea ta este ca trebuie sa murim toti in zid, bine. poate ca viziunea ta e ca vom distruge zidul daca intram toti in el. ar fi bine sa ne-o impartasesti. altfel, exista riscul sa nu fii liderul nimanui. pentru ca nimeni nu intelege viziunea neimpartasita. nu e nimeni obligat sa urmeze un lider. e liber sa aleaga sa nu faca asta.
leading is about belief.

bine ca incepe meciul (Italia - UK) si o sa vedem ce e aia echipa. ca la fotbal, toata lumea intelege ca sunt rolurile in echipa diferite. ca exista membri ai echipei care sustin echipa, ca exista stele care o duc mai departe.. si nimeni nu cere stelelor sa isi estompeze stralucirea, ba din contra. toti am vrea ca stelele sa straluceasca mai tare la fiecare meci al echipei favorite.

si la turul Frantei e la fel.
si peste tot e la fel.

de ce ar incerca cineva constient sa transforme o echipa intr-o turma de oi?
eu, clar nu o sa devin oaie. pot cel mult sa devin printzesa.
and again, nu oricine poate sa fie trainer in viata asta. unii stiu sa stearga praful foarte bine. unii sunt performanti la a leni. stiti ce e aia "a leni" ?

and then, cand intreb, "tu unde vrei sa ajungi in viata?" va rog, sa stiti raspunsul. ca sa putem cladi cararea galbena pana acolo.

FullMoon, fri 13th to sat 14th. House of dreams.

intr-o perioada in care 5 din 12 stele de pe cer sunt retrograde.. cumva deci timpul recupereaza. probabil ca pentru unii din noi merge inapoi. eu prefer sa stiu ca recupereaza distanta fata de vis.

in perioada asta, mi se intampla sa pot comunica foarte clar, cu toate cuvintele. in toate planurile. cine poate intelege asta acum, foarte bine. cine nu vrea sa inteleaga ca vorbeste mercur cel taios cu toata forta, imi pare rau. o perioada in care sa spun lucrurile atat de limpede, va mai fi peste 28 de ani.

pe langa asta, aspectul cel mai clar, accentuat de micul negutzator, este legat de oameni din trecut care apar acum in calea mea. am localizat doi. aproape 3. ca  sa invete de la mine lucruri. da.
pe langa el, pozitia soarelui in fata conducerii hartii mele, ma face sa vreau sa inteleg de ce nu cunosc pe nimeni nascut maine. ce-ar fi daca as cunoaste?

sensul vietii de pe cer, se intalneste cu steaua mea. in zilele urmatoare. stiu care e casa pe care o luminezi tu, si in care ma ajuti. stiu. si asta e unul din motivele pentru care sunt fericita ca existi. nu pot sa scriu in cuvinte, dar cei din jur, vor vedea schimbarea care urmeaza. ca sa verificam cat de predictiva pot fi.

good karma. vreau sa transform potentialul stelelor in good  karma.
nimic nu e intamplator in lume, si stelele nu mint. niciodata.
urmeaza luna plina jucausa. intalnindu-se cu valurile  marii. oare o sa lumineze luna atat de tare planul asta incat valurile sa erodeze zidul si sa il sfarame? da. pentru ca luna de pe cer trebuie sa iti ajute luna sa-si recunoasca apa.

luna asta plina.. e in casa viselor. cand sa devina ele realitate daca nu acum?

L.O.V.E.

limpede

..and life happens..
ca sa nu uitam nici cand suntem prea euforici nici cand suntem prea tristi ca oricand se muta o stea, lucrurile se pot schimba dramatic, life happens. si stelele sunt 12. casele sunt 12 si la fel si zodiile. si nu exista oameni identici si nici clipe identice intre ele, ca sa traim macar o clipa cu impresia ca timpul se repeta sau se poate recupera, si ca avem timp sa asteptam. nu, nu avem. lucrurile se intampla exact atunci cand trebuie.

legat. am vazut cum mi s-au umflat  vizibil gleznele in ziua in care marea a realizat ca locul meu e acolo.
dar.. voi aveti ancora in viata asta? ancora pentru valori? pentru viziune? punctul zero din care incep axele lumii? centrul hartii astrale? aveti?

eu am realizat duminica, ca mai nou, atunci cand doare, nu pot sa spun asta celui care ar putea vindeca. as zice ca nu prea conteaza pentru ca, oricum, eu vindec, si oricum eu ma transform singura. si mai apoi am realizat ca spun mereu ca nu am nevoie de ajutor. ma descurc singura. sunt prea multe mutari de stele printre care m-am descurcat singura, ca sa abandonez lupta acum. dar, sunt lucruri pe care nu vreau sa le fac singura.
si ziua de duminica mi-a reamintit pana la os, ce inseamna sa ai nevoie de ajutor. ce inseamna sa nu conteze siguranta ta, ci mai mult cea a celor dragi.

asta, schimband putin cadrul in care se joaca stelele, a facut in asa fel incat sa ne fereasca din cale privirile.
pentru ca, ce ti-ar fi spus ochii mei altceva, decat ca ar trebui sa te simti norocos ca inca traiesc si timpul inca nu te-a cazut la examenul asta?

si nu ma mai invidiati in fiecare zi pentru diverse nimicuri.
invidiati-ma pentru felul in care cred in forever.

cam trist..

citesc despre stele de atata vreme..

am inceput, incet, treptat sa ma uit in viitor.

de ce mi-o fi luat atata vreme sa inteleg cum e cu sufletele stelelor?

eu stiu ca lumea asta conventionala nu poate accepta ca stelele stiu tot si nu mint niciodata. pentru ca e mai simplu sa calculezi matematic orice, decat sa traiesti in lumea prafului organizat de stele.

:)

si totusi, acum cand Luna-mi straluceste mai puternic ca niciodata, inteleg niste lucruri care ar  fi trebuit sa imi fie atat de evidente deja, dar care fac atata sens cand ma uit care e rolul meu aici, in viata asta.

recunosc oamenii potential fericiti, dupa ochi. ma pot imprieteni cu ei.

inteleg ca invat cate ceva de la fiecare din cei pe care ii intalnesc. despre viata, despre roluri, despre trecut si despre viitor. despre valori si limite. despre compromisuri. de la toti, mai putin de la unul. care ramane ancora in realitate, pentru ziua in care o sa ma trezesc din visul asta in realitatea in care visul a devenit real.

eu nu o sa fac in viata asta ever again compromisul de a-mi nega fericirea in favoarea confortului. imi e clar asta. atat de limpede!

meritam cu totii sa fim fericiti. cumva universul are grija sa ne dea in viata asta intalnirea cu perechea noastra. 

meritam sa o simtim si sa o recunoastem. si daca dupa aceea vom alege sa ii negam existenta de frica de fericire, e alegerea fiecaruia dintre noi. o sa  vina, mai devreme sau mai tarziu in viata fiecaruia din noi un judecator al valorilor, care sa ne justifice din cazua caror traume anterioare nu suntem fericiti. LOL. nu suntem fericiti pentru ca atunci cand viata ne izbeste de fericire, din cauza zidurilor conformitatii, nu o recunoastem. si daca o recunoastem, nu credem ca ar putea fi reala. si ne da viata ocazia, sa alegem sa ii nefericim si pe cei de langa noi, impiedicandu-i, prin legaturile create, sa isi gaseasca / intalneasca / recunoasca propriul drum spre fericire. 

limite. 

sunt in etapa in care nu prea inteleg de ce universul nu poate sa indeparteze ACUM , doar pentru 5 minute valul de pe ochii vietii, ca sa isi vada lantzurile. asta vreau: sa isi vada lanturile. sunt sigura ca in clipa in care le vede, le rupe.

si pentru ca inteleg ce se  intampla, imi e greu sa inteleg de ce nu e momentul care trebuie. ce asteptam, dle Timp? ca doar nu astepti tu sa se hotarasca niste manageri. tu poti mai bine decat atat :) !

Fe.I.

am obosit. really am obosit.
stiu ca sunt in urma Timpului. stiu ca sunt prea tarziu. cine stie cum recuperez anii astia?
am nevoie sa ii recuperez.
am obosit sa inteleg nativ matematica stelelor. vreau sa inchid ochii si sa uit tot.
vreau sa pot sa uit, sa nu mai inteleg vibratiile stelelor.
nu mai vreau sa inteleg lucruri doar ca sa le verific sa vad ca asa si sunt.
eu ce ar trebui sa fac?
te rog, dle Timp, fa cumva si considera ca am invatzat toate lectiiile din viata asta, si hai sa trecem la urmatoarea. iarta-ma si pe mine de la exemenul asta permanent. vreau pauza. intelege, te rog. vreau pauza. nu mai pot sa trec de la un examen la altul, de la o materie la alta. chiar daca asta de azi a fost la materia mea preferata, stelele. 
e complicat daca atunci cand stiu mai bine ca tine nu imi dai niste timp inapoi.
stii... am nevoie de niste fier. stelele imi smulg penele in fiecare zi, una cate una.. 
am nevoie de niste fier. si de niste iod. intravenos. may i?

(Plutoniul ajuns în organism se deplasează în oase sau organe rămânând acolo mult timp și iradiază permanent organismul producând cancer.)
(Se presupune că Marte își datorează culoarea roșiatică unui sol bogat în oxid de fier.)
(De altfel, în alchimie, simbolul fierului era identic cu cel folosit și în prezent pentru a indica genul masculin și cu cel pentru Marte: ♂.)

Kind of.. kind.

..the kind of self I can tell "thank you" from the heart, and be sure it does more good to me than ever dreamed of.
..the kind of trust is so hard to find in this world. atunci cand mintea nu mai gandeste ci doar repeta lucruri simple.. until i'm done. safe.
..cam asa ar trebui sa fie orice relatie de invatzare.. ca sa functioneze. asa as vrea sa pot fi eu. macar pentru unii. :)
cautam.. chiar cautam un cuvant care sa descrie felul de incredere si de sigurantza din poza asta. Kind it is.
o data in plus, o alta alegere, bazata pe intuitie inainte de orice altceva. verificata apoi exact in filmul care trebuie.
cate din astea au fost in ultimul an?
nici nu pot enumera acum repede toti oamenii care mi-au aparut in cale pentru ca trebuia sa ii intalnesc, ca sa ma ajute in drumul  meu pe cararea galbena..
dar i-am recunoscut pe toti, inainte de cifre, dupa suflet.
cam de un an de zile, nu mi-a iesit in cale nici un rau si nici un urat. pentru ca nu vreau sa cunosc rai si urati.

pentru ca eu construiesc good karma for the future.

si stiu, in fiecare zi cand ma trezesc, ca in timpul viselor, universul imi transforma visele in realitate. in fiecare zi cate un pic.
si daca visele mele nu includ transformarea fizica.. atunci.. din visul cui devin eu mai blond in fiecare zi?

love, love.