in 2014, i'll be fee'ing

1. be a fee :) !!! :):):) (Iz, am scris corect?)

(kiddin'...)

if only 2013 could be erased.. life would be so.. blind. ugly. mean. :)

i've just had a revelation.. :) - coffee does that to me..

Mr. Time, did not get the message this year, because, I was not SPECIFIC enough.
de fapt, am zis asta cu voce tare, while Cluj'ing.

so.. let's do this again. :) (daca nu as fi asa incapatzanata.. :P )

Va rog, from THIS DAY on, leave me BE. nu vreau sa aud, nu vreau sa va ganditi ca nu se poate, pentru ca se poate. cu sigurantza. daca ma trezesc maine si ma urc in tren, sigur se poate. si nu vreau sa va aud temerile, fricile, concluziile, experientele, whatever. NU VREAU. si daca nu vreti sa ma auziti povestindu-va Vise, just SAY it. but do not let your fears interfere with my dreams. I WON'T!

:)

Happy 2014!!

http://www.youtube.com/watch?v=XZTeavJ9frA

..new years eve

de anul nou vine ingerashul.. I KNOW.. I know..

asa ca de anul nou - care incepe MAINE - i want coffee!!! :) black that is.

heartbeats

yes Rudolf, I bought myself the present I need, because I don't want to hate you for the rest of this f. life. :)
..see how it fits me in a couple of months.

still I can't stop asking myself w.t.f. did he do that is not allowed to experience love this lifetime?
kind of change of stars, but.. I know love when i feel it.

well maybe when the heart stops.. will know.

bewildering Time

"asa sunt copii pe care ii cresc bunicii...
unii cresc singuri, fara bunici."

i wonder.. cum sunt copii pe care ii cresc parintii.. fata de cei care se cresc singuri, fara parinti?

being ungrateful for X-mas.. cat de trist sa fii ca sa faci asta?

thx Mom, for reminding me today how generosity looks like. Hate seeing how people around profit on that, without you knowing it. hate thinking that it surely happens to someone else..

..as the year ends.. i have to thank Mr. Time for this year. for not letting me go down the path of no return.

..as the new year awaits.. it's Time to make the list of things to come next.

This Time, in the Right order. :)

..this years tree..

preparing to..

the tree..

the white..

the blue.. and the butterflyes arrived..

and so did the angels..

 ..no hear, no speak, no see..

and we are almost done..

..si cineva deja mananca din cadouri.

Rudolf, would you please hurry??
 

colorand fluturi..

when i say you don't even know my name.. you don't.

incerc sa adorm si ..imi amintesc ca e marti 17. inainte de luni. 18. what a perfect day pt un bal la palat.
de ceva vreme fluturii s-au colorat. sigur, in ce culori ?

unii in alb. care in seara asta dupa toate culorile lumii, mi-au sarit in fata, sa-mi aminteasca de primul nor alb care m-a acoperit intr-o zi de decembrie.. acu multi ani. cand stiam clar ca mama e in casa, si am plecat sa vad ce face tata in talechiu. si pentru ca usa la caput se deschidea usor, odata cu lumina, m-a luminat o pufosenie uriasa ..mai mare  ca mine... care m-a pus jos si a inceput sa maa linga cu limba lui aspra. disperare maxima.. daca ma mananca? poate mai bine era... nu mai stiu cum il cheama. dar cand o sa fie mare, Noru meu o sa fie asa ca el.

unii in portocaliu. pentru ca mie, nimeni nu o sa mai imi aduca vreodata portocale, asa cum imi aducea Achi, fix in 5 decembrie. seara. poate doar ei. pentru ca in timp ce alti copii isi lustruiau pantofii, eu cuminte ca o printesa primeam portocale de la el. putea sa nu vina Mosu,  nu mai conta. si anul asta, mai mult ca niciodata, mai aproape ca niciodata, mi-au lipsit portocalele furate..  dar, da.. viata m-a invatzat sa nu ma astept la nimic de la oameni. si totusi, exista unul de la care ma asteptam sa stie ca astept sa imi aduca portocale..

..si Cera rade spre mine, cu ochii ei verzi. "nu ma vezi ce culoare am?" :)

unii in verde.. ca Bradul meu din '89. intzepatori. aspri.
luni. 18. ..tata oprind masina peste drum de matusa, in fata fantanii. .. un satean, vazand numarul de la masina: "doara nu mergeti la Timisoara?" "ba da" "da' mai stati cateva zile, ca la Timisoara se trage!" "nu o sa se traga in noi, noi mergem acasa!"
Holod. coltul ala de strada pe care o sa mi-l amintesc intotdeauna. unde, pentru ca aveam numere de TM, ne-au oprit. armata, desigur, sa controleze ce e in masina. "de unde aveti Bradul?" "...." "de unde aveti Bradul? dati-l jos!" "Bradul meu! de ce sa il dati jos????" "Lasa-i .. si-asa merg la Timisoara..cine stie daca ajung cu el pana acolo"
da, ajung. sigur ca ajung.

eroii nu mor niciodata.

pentru ca peste ani, Bradul de craciun inseamna altceva. inseamna ca eu sunt libera sa scriu ce vreau, si voi ar trebui sa nu ma judecati asa aspru.
pentru ca peste ani, sa avem cu  toti dreptul sa gandim si sa exprimam, fara sa ne fie teama. asa ar trebui. is it?

eroii nu mor niciodata.

pentru ca peste ani, am inteles ca asteptarile despre alti sunt cioburi ale oglinzilor noastre. si nu am rabdare sa recistesc Alice through the looking glass..
http://en.wikipedia.org/wiki/Through_the_Looking-Glass

unii fluturi sunt negri. pentru ca zilele astea.. asa cum in alte zile sarbatorim cu zile libere legale, ar trebui sa sarbatorim cu putina recunostinta. putina. ingaduinta. toleranta.

sunt perioade de timp din viata asta pe care nu mi le amintesc, deloc. sunt clipe pe care le tin minte ca si cum ar fi fost ieri. le scriu, just in case..

unii fluturi sunt albastri. ca si cioburile cristaline din care s-au transformat in fluturi. pe care le tot sparg, in fiecare zi, si care refuza sa se transforme in apa, si se cristalizeaza la loc, in copac cu radacini de apa clara. apa clara.

strangely enough, cineva a facut curat, si a alungat toti fluturi morti, cazuti prin jurul meu. cine? si mai ales, de ce?

dream a little dream..

..colder..

de craciunul asta, vreau sa pot sa separ cele 2 lumi, din nou.

lumea asta nu poate sa ne incapa pe amandoua, asa ca, bineinteles cineva trebuie sa dispara. si o sa dispara cea care nu poate supravietui. pentru ca nu are loc in lume. pentru ca incurca, si pentru ca mereu apare atunci cand nu e nevoie de ea, in vietile te miri cui, doar ca sa incurce niste scenarii pretiparite de altii. 

da, de craciunul asta, te rog, las-o sa adoarma pentru totdeauna. am inteles ca nu se poate ce isi doreste cel mai mult. nu poate sa ramana pe Nor, pentru ca in primul rand nu poate sa ajunga acolo, pentru ca in the first place nu poate primi ceea ce isi doreste cel mai mult. ok then, let her die.

cat de complicat poate fi?

sa decupam pene ca si cum ar fi turta dulce.. una cate una. pana nu mai cresc la loc, pana nu mai dor. pana cand scheletul aripilor nu o sa mai doara la rupere. 

whispers

from the first moment, 2 things were always crystal clear:
1. you are mine.
2. in this lifetime, the world won't let us be.

one of them changed. the consistence of the world around, the wallíng, the loaíng, the thoughts, the wings... all say that, one of them changed.

..stronger..

when at peace with the mind, i even hear you. and then i say: ok, let's just verify how strong you are, little one. THAT strong.

LOA is nothing you would want to learn on your own. as empowering as it is, just a glimpse of freedom and all crumbles to pieces. LOA is building, and building, every aware moment. and building for the self. for the soul that speaks.

azi, m-am trezit cu ochii grei de lacrimi. fara sa se fi intamplat ceva vizibil. wtf did you do? pentru ca, fix atunci, am pus iar, a nu stiu cata oara, pariu cu Timpul, ca esti acolo. am obosit sa castig pariuri cu timpul. :)

i can't wait to read the whole book of you. to write in it in colors.

oare cum straluceste praful de stele in intuneric?