rochia mov cu crinolina

trezita din somn la ora asta, rochia mov cu crinolina a printzesei, este mereu apretata. si fara scame. pentru ca o printzesa este mereu in forma!!

spre deosebire de ea, rochia zanei, indiferent cat de alba si de inocenta pare, are niste scame vizibile, si nevoie de niste paji care sa-i indrepte cutele. si sa nu uite sa o duca acasa, pentru ca dimineatza trebuie sa schimbe pantofii rosii cu unii aurii.. mai stralucitori. sa compenseze cumva stralucirea din ochii printzesei.

si ce daca sunt alte modalitati prin care printzesa poate arata mai bine?
printzesa are alte standarde de a face lucrurile.
printzitul nu vine pe tava, adus de paji.

in timp de pace sau de razboi, printzesele trebuie sa fie mereu in forma. calaritul salbaticiunilor cere tzinuta. calcatul pajilor in picioare cu tocurile cere doar pantofi rosii. e mai simppla viata cand poti calca paji in tocuri, si pentru zane, si pentru paji.

in schimbul pajilor (mai multzi, notatzi ca e nevoie de mai multzi!!!), printzul trebuie sa stie sa conduca regatul, sa fie respectat, sa poata pleca la razboi fara sa ii fie frica ca printzesa se rataceste prin camerele altora, sa fie si el in forma ca sa poata sta pe cal.. sa poata lupta. foarte, foarte complicate standardele.

sigur, si pentru printzi sunt alte modalitati pentru a fi in forma.
dar printzii au si ei alte standarde decat tavalitul zanelor.

see the difference?

(Vladutz o sa stie de mic diferentza asta. ca sa poata recunoaste printzesele din prima, si sa poata sa le trateze ca pe niste printzese. pentru ca merita!)

din senin

umbre de aripi de fluturi..
miros de apa sarata..
..si Sasha stie..
fiecare pana doare lipsa aerului care sa ii sustina zborul,
chiar daca aripile nu au uitat.
si stiu mereu, ca de fiecare daca cand le intind, de fiecare data cand vantul ma lasa sa inchid ochii si  sa zambesc soarelui, sunt in siguranta.
fara analize. ce-ar fi daca nu am sti ce spun ele?
doar niste cifre.
pe care ma incapatanez in fiecare zi sa nu le cred.
pentru ca tratamentul de care am nevoie nu se gaseste de cumparat.
eu nu o sa il cumpar.

E.. being E. sunt aici.
termina odata cu limitele si pedepsele si hai acasa, ca imi faci sufletul tzandari in fiecare zi cand ma trezesc plangand din senin  fara sa stiu de ce, cand stiu clar cine face asta.
atat ai invatzat tu pana acum in viata? sa te pedepsesti singur? asa "trebuie"?
nu intelegi ca existi ca sa stralucesti pe cer?
(ah, da, in lumea in care alegi sa traiesti, nu exista suflet.)

still..

..pentru ca Nico.

depasesc limite.
cu asta ma ocup.
ii ajut pe ceilalti sa le depaseasca. ajut = alaturi <> ajut = picioare in fund.
sunt totusi compromisuri pe care eu nu o sa le fac in viata asta. ever, pentru nimeni.
vorbesc cu cine vreau, ma imprietenesc cu cine vreau.
bunul simt <> respect.
normele sociale ma obliga sa ma comport civilizat si cu cei care au cazut sub standardul umanitatii.

dar, pe langa toate astea, being a lion, pe langa needing love, are un mare downside. i feel blood.
nici macar nu ma intereseaza cum,  si de ce.
teritoriul meu este al meu si nu il impart cu nimeni. si este atat de clar asta, ca se vede la lumina zilei.
indiferent de ziduri, de limite, de norme. LoAing or not, Mine.
dar, sincer, m-am plictisit sa astept sa oboseasca caprioara sau sa straluceasca soarele infiorator de tare.
lumea din jur spune, odata in plus ca opusele se atrag.

imi placea sa ma dau cu trenul. noaptea. pana in noapte in care a trebuit sa decid intre sigurantza mea si a Norului, si mizerie. si am ales sa stiu, ca orice mi se poate intampla in lumea asta, dar nimeni ever nu va putea sa ajunga to the core. pentru ca din ziua aia stiu cum e sa nu poti spune. pentru ca singurul om care ar trebui sa stie, e orb.
traiesc in continuare intr-o lume de orbi. ma stradui sa deschid ochii celor care vor sa ii deschida. mai repede i mean.
si nu as fi crezut ca odata depasita limita aia, o pot depasi o data in plus. dar am reusit, cumva fortzata de imprejurari, intr-o zi in care am inteles diferenta intre viziunea mea, si minciuna ieftina a abandonului.
mi-am amintit subit, traversand romanica cu trenul noaptea, ca, indiferent ce fac, nimeni nu va putea sa ajunga to the core. mereu o sa existe un zid acolo. chiar daca il dau eu deoparte, va ramane mereu sa ma apere, atunci cand nu ma pot apara singura.

sa tin minte asta pentru zilele in care nu sunt bine, si trebuie sa ma fac bine singura.

pentru ca intr-o zi, cu toata iubirea pe care un leu ar putea-o arata, eu nu o sa mai exist. si toti anii astia de auto-pedeapsa, nu o sa foloseasca nimanui. pentru ca timpul nu se intoarce, si lectia lui o sa fie mai dureroasa decat toate celelalte frici pe care le ai acum.

insa eu, o pasare de neam si de minte proasta fiind....

Too tired. Si cand sunt obosita.. fac prostii. Spun prostii.. vad prostii... scriu prostii.

Am nevoie de un cel mai bun prieten baiat. Vreau sa pot pune pariuri despre zane si nu am cu cine... chiar asa rau am imbatranit? Cum verific cunostintele la materia "zane" domnule Timp? Cum?

Ma clatinam azi inainte de 18? Era sa ma calce masina in fatza blocului. And then? Doar era, ca acum am treaba. Cineva trebuie sa aiba grija de Sacha. Si eu nu o sa il las alcuiva sa aiba grija de el, asa cum ar face o blonda veritabila cu propriul copil.

Nu am mai scris.. de ceva vreme. Cumva inca diger ideea ca am o singura pereche in viata asta, si nu mai imi place fizic. E stricata. Nu-mi plac jucariile stricate.

Mereu, de undeva de pe cer, Marte imi soptea prin el si prin cei din jur, ca, desi imi place, e defect. Well.. daca nu era, acum a devenit. :) trista viata asta... si nedreapta asa.. cand ai putea avea orice, totusi sa te impiedici de niste limite... in loc sa te impiedice stelele.

Dar eu, o pasare de neam si de minte proasta fiind... mai mult a vorbi nu pot.. si judecata fie a intzeleptilor. (Cum ar zice in grai literar moldoveanul meu preferat, cantemir.)

printzind in timp de razboi

Pot sa opresc singura ploaia. Si aia de afara si aia dinauntru. Si aia care cade cand traieste timpul cu impresia ca am facut eu vreo prostie. Eu?!?! Nu eu. Oglinda.

Nu am nevoie de printz sa ma dea cu masina de la a la b sau sa-mi plateasca pantofii. Nu am nevoie de el nici macar ca sa imi creasca copii. Ce sa vezi, ii pot creste singura, chiar in ritmul asta, chiar in programul de sport pe care il am azi.

Dar as avea nevoie de el sa-mi faca programare la medic si sa aiba grija sa ajung acolo. Inainte sa cad.
Si as avea nevoie de el ca sa ma trezeasca in realitate cand ma copleseste talentul E. Ca nu ma pot ecrana asa cum ar trebui in clipele alea.

Si ca sa tin io minte ca timpul nu e atat de puternic precum se crede, imi trebuie un R nehotarat la gat, cateodata in firea lui, cateodata retrograd. Ca sa tin io minte de fiecare data cand ma intreaba lumea despre litera de la gat, ca pasarile se bazeaza in lume pe aripile lor si pe siguranta aerului care le tine in zbor. Cumva este despre respect asta. Despre cum respectul exista in lumea civilizata. A fondului si nu a formelor fara fond.

Peste ani, vom supravietui pentru ca avem suflet, nu pentru ca l-am ucis.

rising

I love you.
There. Out in the open. :)
Pentru ca exista tot felul de psihopati in lumea asta. Inclusiv unii cu studii de pshilogie. Cred ca au facut facultatea aia ca sa stie cum sa se ascunda.
Anyway.

Copii nu au nevoie de un iresponsabil in rol de tata. Care sa duca o viatza dubla pentru ca ii e frica sa isi asume alegerile facute. Copii au nevoie de un model. Din ala frumos in toate planurile. Care sa aiba grija de mama si de ei, sa nu dispara cand le e somnul mai lin in cealalta viata pe care o are de ochii lumii. Sau ascuns de ochii lumii.

E saptamana 5. Si nu ma asteptam la reactiile astea, pentru ca ar fi trebuit sa actioneze in alt plan, nu in asta. Poate ca doar ajutam timpul sa isi faca treaba.
Dar, i am not shadowing. I'll never be.
Nu stiu sa fiu o umbra stearsa.
Stelele mele exista ca sa poata straluci in forma asta.

Si cine nu e in stare sa se uite la soare, nu are decat sa inchida ochii si sa traiasca in orb. Imi pasa, dar respectul inseamna si ca fiecare din noi are dreptul sa aleaga ce vrea sa vada. Si daca eu aleg sa visez, nimeni in lumea asta nu are dreptul sa judece alegerea asta.
Dreamin..

for better and for worse? till death?

"i love you" "say that again?" "i love you" "still?" "always".

va rog, explicati-mi, pentru ca am vazut ambele situatii si nu inteleg. 

pentru ca e gata saptamana 4. right week, others.

de ce atunci cand spuneti ca iubiti pe cineva, trebuie sa il / o "securizati" uratzindu-l/uratzaind-o?

nu ar trebui sa ma lupt cu cel de langa mine ca sa se dezvolte mai frumos decat e acum? nu despre asta e vorba?

(ok, am vazut si cazuri de oameni care isi declara iubire, se uratzesc reciproc, apoi se despart pentru ca nu mai sunt frumosi. WTF????? - nu e cazul. INCA!)

dar, cum vine asta: "gata, acuma te iubesc eu, nu mai trebuie sa faci sport. nu vezi ca eu nu fac? uite ce slaba sunt!" (da' pisi, dar tu esti slaba din motive de Mastercard)

mi s-a mai intamplat, saptamana asta, sa realizez ca am devenit sensibila la aura celorlalti. nu doar coltii leului s-au ascutzit, dar si mustatile. miros mai bine, si eu, ca lupul din scufitza rosie. 

comes with ups and downs: oamenii care ma iubesc imi sunt compatibili si imi e drag felul in care ii simt. pe ceilalti, ii resping intr-atat incat respir greu in preajma lor. si e o realitate dureroasa, ca pe langa ce imi spunea intuitia, sa vorbeasca si ficatul.

the R, vine azi de la o obsesie cazuta in cap. obsesie retrograda a timpului.

de aia si sta in cap din cand in cand zilele astea, nu mereu. are sclipiri cateodata pentru ca vraja care o inconjoara nu poate fi mai puternica decat Realitatea. si Realitatea taie si doare.

dar, l-am legat la gat o perioada, pana iese din zona retrograda si revine pe cer asa cum ii sta frumos Soarelui (sa-l ajutam cu chakra comunicarii). cand o sa ii treaca, o sa-l mut langa vis. (mai aproape de chakra verde)

Soarele nu stie ce e aia retrograd. stiti asta nu? ca nu e operatie pe creier, e matematica.