depasesc limite.
cu asta ma ocup.
ii ajut pe ceilalti sa le depaseasca. ajut = alaturi <> ajut = picioare in fund.
sunt totusi compromisuri pe care eu nu o sa le fac in viata asta. ever, pentru nimeni.
vorbesc cu cine vreau, ma imprietenesc cu cine vreau.
bunul simt <> respect.
normele sociale ma obliga sa ma comport civilizat si cu cei care au cazut sub standardul umanitatii.
dar, pe langa toate astea, being a lion, pe langa needing love, are un mare downside. i feel blood.
nici macar nu ma intereseaza cum, si de ce.
teritoriul meu este al meu si nu il impart cu nimeni. si este atat de clar asta, ca se vede la lumina zilei.
indiferent de ziduri, de limite, de norme. LoAing or not, Mine.
dar, sincer, m-am plictisit sa astept sa oboseasca caprioara sau sa straluceasca soarele infiorator de tare.
lumea din jur spune, odata in plus ca opusele se atrag.
imi placea sa ma dau cu trenul. noaptea. pana in noapte in care a trebuit sa decid intre sigurantza mea si a Norului, si mizerie. si am ales sa stiu, ca orice mi se poate intampla in lumea asta, dar nimeni ever nu va putea sa ajunga to the core. pentru ca din ziua aia stiu cum e sa nu poti spune. pentru ca singurul om care ar trebui sa stie, e orb.
traiesc in continuare intr-o lume de orbi. ma stradui sa deschid ochii celor care vor sa ii deschida. mai repede i mean.
si nu as fi crezut ca odata depasita limita aia, o pot depasi o data in plus. dar am reusit, cumva fortzata de imprejurari, intr-o zi in care am inteles diferenta intre viziunea mea, si minciuna ieftina a abandonului.
mi-am amintit subit, traversand romanica cu trenul noaptea, ca, indiferent ce fac, nimeni nu va putea sa ajunga to the core. mereu o sa existe un zid acolo. chiar daca il dau eu deoparte, va ramane mereu sa ma apere, atunci cand nu ma pot apara singura.
sa tin minte asta pentru zilele in care nu sunt bine, si trebuie sa ma fac bine singura.
pentru ca intr-o zi, cu toata iubirea pe care un leu ar putea-o arata, eu nu o sa mai exist. si toti anii astia de auto-pedeapsa, nu o sa foloseasca nimanui. pentru ca timpul nu se intoarce, si lectia lui o sa fie mai dureroasa decat toate celelalte frici pe care le ai acum.
cu asta ma ocup.
ii ajut pe ceilalti sa le depaseasca. ajut = alaturi <> ajut = picioare in fund.
sunt totusi compromisuri pe care eu nu o sa le fac in viata asta. ever, pentru nimeni.
vorbesc cu cine vreau, ma imprietenesc cu cine vreau.
bunul simt <> respect.
normele sociale ma obliga sa ma comport civilizat si cu cei care au cazut sub standardul umanitatii.
dar, pe langa toate astea, being a lion, pe langa needing love, are un mare downside. i feel blood.
nici macar nu ma intereseaza cum, si de ce.
teritoriul meu este al meu si nu il impart cu nimeni. si este atat de clar asta, ca se vede la lumina zilei.
indiferent de ziduri, de limite, de norme. LoAing or not, Mine.
dar, sincer, m-am plictisit sa astept sa oboseasca caprioara sau sa straluceasca soarele infiorator de tare.
lumea din jur spune, odata in plus ca opusele se atrag.
imi placea sa ma dau cu trenul. noaptea. pana in noapte in care a trebuit sa decid intre sigurantza mea si a Norului, si mizerie. si am ales sa stiu, ca orice mi se poate intampla in lumea asta, dar nimeni ever nu va putea sa ajunga to the core. pentru ca din ziua aia stiu cum e sa nu poti spune. pentru ca singurul om care ar trebui sa stie, e orb.
traiesc in continuare intr-o lume de orbi. ma stradui sa deschid ochii celor care vor sa ii deschida. mai repede i mean.
si nu as fi crezut ca odata depasita limita aia, o pot depasi o data in plus. dar am reusit, cumva fortzata de imprejurari, intr-o zi in care am inteles diferenta intre viziunea mea, si minciuna ieftina a abandonului.
mi-am amintit subit, traversand romanica cu trenul noaptea, ca, indiferent ce fac, nimeni nu va putea sa ajunga to the core. mereu o sa existe un zid acolo. chiar daca il dau eu deoparte, va ramane mereu sa ma apere, atunci cand nu ma pot apara singura.
sa tin minte asta pentru zilele in care nu sunt bine, si trebuie sa ma fac bine singura.
pentru ca intr-o zi, cu toata iubirea pe care un leu ar putea-o arata, eu nu o sa mai exist. si toti anii astia de auto-pedeapsa, nu o sa foloseasca nimanui. pentru ca timpul nu se intoarce, si lectia lui o sa fie mai dureroasa decat toate celelalte frici pe care le ai acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu