e sambata azi. nu duminica, ci sambata.
saptamana asta a gresit Visul cu o zi. sau s-a mutat? e mai aproape?
ah da, e mai aproape. :) !
asa ca m-am trezit teribil de linistita. cam cu o ora inaintea ceasului.
pentru ca in Vis, pozele din viitor m-au speriat de departe, doar pentru ca la apropiere sa le vad ca mine.
e ca mine.
si pe stomacul gol, m-am setat pentru nivelul urmator al jocului: nivelul in care gheatza arde aerul. (eu, care nu stiu fizica, pentru mine se poate).
pentru ca e cazul ca lumina sa inteleaga ce culoare are atunci cand trece prin gheatza. daca trece. let's just see which one of us has the power.
pentru ca in zilele in care ma trezesc scorpie, este despre putere. si puteti oricand alege daca ma vreti leu sau scorpie. in orice caz, lethal.
in oricare din cazuri, simt si miros. nu socotesc mult, si nu judec.
mai ales nu impart lumea in tabere. imi e din ce in ce mai greu sa inteleg, desi ar trebui, aducand eu din trecut cu mine mult prea multe balante, ar trebui sa inteleg viciile de judecata.
aleg sa vad partea plina a talerelor. aia in care vor lux, egalitate, libertate.
ma irita la culme ca gasesc asta intr-unul din talere, doar ca sa regasesc in celalat judecata dupa chipul si asemanarea lor. nu suntem toti identici. suntem minunati pentru ca suntem diferiti.
justitia e oarba! e oarba pentru ca e influentata si ea de convingerea ca daca tine talerele alea in echilibru, toata lumea o sa fie egala si fericita. fericirea nu s-a definit in balantza. pe bune.
ne oglindim reciproc. nu pentru ca suntem egali. nu pentru ca suntem identici. ci pentru ca la suprafata sperficiala a oglinzii, de o parte e apa, si de cealalta aer.
am putea redefini norul ca praf de oglinzi?
am putea redefini gheatza ca praf de oglinzi?
Alice, care e reteta prin care treci din lumea asta in lumea oglinzilor?
ah.. de fapt, chiar se cheama through the looking glass. (http://en.wikipedia.org/wiki/Through_the_Looking-Glass)
si imi amintesc subit ca as vrea sa stiu: cum repari aripi rupte si murdare de pamant?
pentru ca, trezindu-ma, realizez limpede ca le vad rupte si murdare. calcate in picioare de capre, ca sa nu se poata vindeca. de aia ai uitat sa zbori. si eu care nu inteleg de ce nu poti deschide ochii. de atatea copite care te calca in picioare, de atata pamant, praf, mizerie. de lanturi.
pentru ca zidul nu e vertical. nu il pot sparge stand langa el.
sa rasucim putin axele.
daca zidul nu e zid ci e pamant?
din fericire, de sub pamant, renaste mereu pluto. doar o mica eroare de calcul.
oare chiar am devenit blonda?
cu ce cureti aripi de fluturi acoperite de pamant?
dar aripi de pene acoperite de pamant?
sigur nu cu apa clara.
sa le scutur. nu ca nu as fi inceput asta deja, cumva intuitiv, inainte sa inteleg rostul.
scutur aripi.
ma mir ca parea zid? nu e zid, e noroi, care trebuie curatzat de pe fiecare pana in parte. pana isi revin penele in realitate si gasesc puterea sa se scuture singure.
dupa ce le si vindec. tot eu.
si ma astept ca dupa ce o sa poti sa zbori din nou, sa alegi sa zbori cu mine.
mai bine sa nu ma astept.
in realitatea asta, lucrurile simple nu mai exista pentru ca lumea se incapataneaza sa inteleaga libertatea ca o dependenta permanenta de ceilalti.
refuz sa inteleg definitia libertatii ca fiind dependenta altcuiva de tine. really. refuz.
sa revin in intelegerea lucrurilor aduse din trecut: vindec. as fi crezut ca puterea de a vindeca e un lucru bun.
nu, nu in lumea asta, nu in viata asta. vindecarea ranilor de orice fel si in orice plan, nu e neaparat un dar.
e o putere adusa din trecut, care, chiar daca face bine altora, mie imi face rau.
trebuie sa catalizez procesul, sa se termine mai repede.
forever inseamna sa poti zbura si sa vrei sa ramai. nu inseamna sa fii legat.
forever nu este despre cum legi pe cineva de tine, ci despre cum il lasi, dezlegat, sa te aleaga mereu.
saptamana asta a gresit Visul cu o zi. sau s-a mutat? e mai aproape?
ah da, e mai aproape. :) !
asa ca m-am trezit teribil de linistita. cam cu o ora inaintea ceasului.
pentru ca in Vis, pozele din viitor m-au speriat de departe, doar pentru ca la apropiere sa le vad ca mine.
e ca mine.
si pe stomacul gol, m-am setat pentru nivelul urmator al jocului: nivelul in care gheatza arde aerul. (eu, care nu stiu fizica, pentru mine se poate).
pentru ca e cazul ca lumina sa inteleaga ce culoare are atunci cand trece prin gheatza. daca trece. let's just see which one of us has the power.
pentru ca in zilele in care ma trezesc scorpie, este despre putere. si puteti oricand alege daca ma vreti leu sau scorpie. in orice caz, lethal.
in oricare din cazuri, simt si miros. nu socotesc mult, si nu judec.
mai ales nu impart lumea in tabere. imi e din ce in ce mai greu sa inteleg, desi ar trebui, aducand eu din trecut cu mine mult prea multe balante, ar trebui sa inteleg viciile de judecata.
aleg sa vad partea plina a talerelor. aia in care vor lux, egalitate, libertate.
ma irita la culme ca gasesc asta intr-unul din talere, doar ca sa regasesc in celalat judecata dupa chipul si asemanarea lor. nu suntem toti identici. suntem minunati pentru ca suntem diferiti.
justitia e oarba! e oarba pentru ca e influentata si ea de convingerea ca daca tine talerele alea in echilibru, toata lumea o sa fie egala si fericita. fericirea nu s-a definit in balantza. pe bune.
ne oglindim reciproc. nu pentru ca suntem egali. nu pentru ca suntem identici. ci pentru ca la suprafata sperficiala a oglinzii, de o parte e apa, si de cealalta aer.
am putea redefini norul ca praf de oglinzi?
am putea redefini gheatza ca praf de oglinzi?
Alice, care e reteta prin care treci din lumea asta in lumea oglinzilor?
ah.. de fapt, chiar se cheama through the looking glass. (http://en.wikipedia.org/wiki/Through_the_Looking-Glass)
si imi amintesc subit ca as vrea sa stiu: cum repari aripi rupte si murdare de pamant?
pentru ca, trezindu-ma, realizez limpede ca le vad rupte si murdare. calcate in picioare de capre, ca sa nu se poata vindeca. de aia ai uitat sa zbori. si eu care nu inteleg de ce nu poti deschide ochii. de atatea copite care te calca in picioare, de atata pamant, praf, mizerie. de lanturi.
pentru ca zidul nu e vertical. nu il pot sparge stand langa el.
sa rasucim putin axele.
daca zidul nu e zid ci e pamant?
din fericire, de sub pamant, renaste mereu pluto. doar o mica eroare de calcul.
oare chiar am devenit blonda?
cu ce cureti aripi de fluturi acoperite de pamant?
dar aripi de pene acoperite de pamant?
sigur nu cu apa clara.
sa le scutur. nu ca nu as fi inceput asta deja, cumva intuitiv, inainte sa inteleg rostul.
scutur aripi.
ma mir ca parea zid? nu e zid, e noroi, care trebuie curatzat de pe fiecare pana in parte. pana isi revin penele in realitate si gasesc puterea sa se scuture singure.
dupa ce le si vindec. tot eu.
si ma astept ca dupa ce o sa poti sa zbori din nou, sa alegi sa zbori cu mine.
mai bine sa nu ma astept.
in realitatea asta, lucrurile simple nu mai exista pentru ca lumea se incapataneaza sa inteleaga libertatea ca o dependenta permanenta de ceilalti.
refuz sa inteleg definitia libertatii ca fiind dependenta altcuiva de tine. really. refuz.
sa revin in intelegerea lucrurilor aduse din trecut: vindec. as fi crezut ca puterea de a vindeca e un lucru bun.
nu, nu in lumea asta, nu in viata asta. vindecarea ranilor de orice fel si in orice plan, nu e neaparat un dar.
e o putere adusa din trecut, care, chiar daca face bine altora, mie imi face rau.
trebuie sa catalizez procesul, sa se termine mai repede.
forever inseamna sa poti zbura si sa vrei sa ramai. nu inseamna sa fii legat.
forever nu este despre cum legi pe cineva de tine, ci despre cum il lasi, dezlegat, sa te aleaga mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu