deci..
inainte de orice:
1. atat timp cat nu stii cum e sa treaca gloante libere la 5 metri de tine, ar fi bine sa gandesti inainte de a rosti cuvinte.
2. atat timp cat nu il cunosti pe cel cu care vorbesti si pe care il judeci, ar fi bine sa fii pregatit pentru lectia pe care karma nu va uita mai devreme sau mai tarziu sa ti-o dea.
zilele astea, e o mare panica in Romania, pentru ca judecatorii de la CSM stau pe facebook in loc sa judece spete. daca ar fi obositi dupa atatea dosare, n-ar mai avea timp sa stea de vorba pe facebook cu studentii pentru ca apoi sa faca publice conversatiile si sa se simta ultragiati de like-urile pe care le dau prietenii lor de pe facebook. flashnews: exista unfriend & block.
imi amintesc cu am descoperit eu intr-o zi, ca domnii directori de la compania unde lucrez au descoperit facebook-ul, linkedin-ul si alte retele de socializare, dintr-o data. asa.. ca si cum ar fi fost cu totii la acelasi curs despre retele de socializare. intamplator, in perioada aia chiar fuseserea cu totii la aceleasi cursuri. doar intamplator.
ah.. le au dar nu le folosesc, desigur. dar sigur ca daca voi scrie eu de bine, vor sti.
de aia cu unii aleg constient sa ma imprietenesc, si cu unii nu.
si cine ma cunoaste stie ca nu vorbesc suficient de urat incat sa trebuiasca sa am grija despre ce spun. chiar spun verde in fata celor despre care imi pasa. daca inteleg bine, daca nu, trist pentru ei.
si eu care credeam naiv ca facebookul a fost inventat ca sa ma cunoasca mai bine baietii cu ochii albastri din state. of.
norocul meu ca nu a fost inventat facebookul, si ca nu aveam blog, pe vremea cand eram in facultate si am fost amenintata, din cauza apartenentei de o ascociatie, (culmea, ca eram chiar presedinte) ca nu voi ajunge sa imi iau licenta. amenintzata, means, de catre cine trebuie, si avea pixul in mana.
uite ca nu m-am dezis de asociatia cu pricina la momentul ala. ba chiar am continuat sa fac ceea ce faceam, pentru ca eu cred in viziunea ei.
din pacate zilele astea, suntem mult prea departe de viziuni.
ne balacim intr-o realitate si intr-o societate care incurajeaza sclavia. daca cumva ridici capul, purtatorii bicelor te intreaba al cui esti, cati bani ai, cu cine ti-o tragi. si daca nici unul din raspunsuri nu este bun, risti fie sa iti rupi singur picioarele, fie sa iti pierzi subit vocea.
ma astept in continuare lucruri de la oameni. nu de la toti, ci doar de la unii. pentru ca unii sunt suficient de pregatiti pentru ca eu sa ma pot astepta lucruri de la ei. si sunt foarte trista si foarte dezamagita atunci cand vad ca ei nu inteleg asta.
ma astept de la asociatia asta sa isi sustina membrii. pentru ca i-a recrutat si i-a crescut. daca nu poate sa faca asta, atunci de ce recruteaza? de ce nu e libera inscrierea in functie de veniturile pe care le poti investi in asociatie? in final, nu tot la bani si relatii ajungem? sigur ca da. e mai important sa nu superi un judecator, decat sa aperi o parte din tine.
si daca o sa imi spuneti ca nici unul dintre membri nu injura si nu jigneste, inseamna ca nu participati la nici un CN. scurt. dar una e sa ii jignesti pe colegii tai si alta e sa jignesti un pisoi. (am auzit ca este motan. nu mi se pare)
flash of reality Nico: in tara asta, oriunde te-ai afla, oamenii te platesc pentru relatiile pe care le ai. trist. daca se intampla asa si in alte tari, e si mai trist. pentru ca eu nu intruu in relatii cu oameni rai si urati. si nu ma intereseaza cati bani au. e fix treaba lor si a sugativelor pe care le cresc pe langa ei. ah da, era sa se lipeasca o lipitoare din asta de mine. bine ca a inteles ca mie imi plac vertebratele.
vertebratele. de la pesti in sus. you know, malamuti, caucazieni, pinguini, oameni, aripi. Cera.
mi se intampla zilele astea sa traiasca cineva cu impresia ca sunt blonda. nu. nu sunt. daca nu vezi pana aici, iti pot re-pe-ta: daca vrei sa vorbesti cu mine, zi-mi. vorbeste cu mine in fiecare zi. daca nu, atunci taci. o sa vina karma intr-o zi sa iti de 2 peste ochi sa te trezesti in realitate dupa ce o sa te rostogolesti putin pierdut. si o sa intelegi de ce mama naibii nu m-a interesat niciodata pe ce treapta sociala esti si cat de alb-albastri sunt caii pe care ii conduci.
pana atunci, indreapta-ti aerul din jur, sa nu cumva sa ti-l sifonez.
PS: este una sa nu imi spui la multi ani, si este cu totul altceva sa refuz sa primesc cadoul pe care ai fost inspirat sa mi-l aduci. nu ma simt nicicum pentru ca eu sunt mai nesimtita asa, dar daca m-as simti, m-as simti jignita.
inainte de orice:
1. atat timp cat nu stii cum e sa treaca gloante libere la 5 metri de tine, ar fi bine sa gandesti inainte de a rosti cuvinte.
2. atat timp cat nu il cunosti pe cel cu care vorbesti si pe care il judeci, ar fi bine sa fii pregatit pentru lectia pe care karma nu va uita mai devreme sau mai tarziu sa ti-o dea.
zilele astea, e o mare panica in Romania, pentru ca judecatorii de la CSM stau pe facebook in loc sa judece spete. daca ar fi obositi dupa atatea dosare, n-ar mai avea timp sa stea de vorba pe facebook cu studentii pentru ca apoi sa faca publice conversatiile si sa se simta ultragiati de like-urile pe care le dau prietenii lor de pe facebook. flashnews: exista unfriend & block.
imi amintesc cu am descoperit eu intr-o zi, ca domnii directori de la compania unde lucrez au descoperit facebook-ul, linkedin-ul si alte retele de socializare, dintr-o data. asa.. ca si cum ar fi fost cu totii la acelasi curs despre retele de socializare. intamplator, in perioada aia chiar fuseserea cu totii la aceleasi cursuri. doar intamplator.
ah.. le au dar nu le folosesc, desigur. dar sigur ca daca voi scrie eu de bine, vor sti.
de aia cu unii aleg constient sa ma imprietenesc, si cu unii nu.
si cine ma cunoaste stie ca nu vorbesc suficient de urat incat sa trebuiasca sa am grija despre ce spun. chiar spun verde in fata celor despre care imi pasa. daca inteleg bine, daca nu, trist pentru ei.
si eu care credeam naiv ca facebookul a fost inventat ca sa ma cunoasca mai bine baietii cu ochii albastri din state. of.
norocul meu ca nu a fost inventat facebookul, si ca nu aveam blog, pe vremea cand eram in facultate si am fost amenintata, din cauza apartenentei de o ascociatie, (culmea, ca eram chiar presedinte) ca nu voi ajunge sa imi iau licenta. amenintzata, means, de catre cine trebuie, si avea pixul in mana.
uite ca nu m-am dezis de asociatia cu pricina la momentul ala. ba chiar am continuat sa fac ceea ce faceam, pentru ca eu cred in viziunea ei.
din pacate zilele astea, suntem mult prea departe de viziuni.
ne balacim intr-o realitate si intr-o societate care incurajeaza sclavia. daca cumva ridici capul, purtatorii bicelor te intreaba al cui esti, cati bani ai, cu cine ti-o tragi. si daca nici unul din raspunsuri nu este bun, risti fie sa iti rupi singur picioarele, fie sa iti pierzi subit vocea.
ma astept in continuare lucruri de la oameni. nu de la toti, ci doar de la unii. pentru ca unii sunt suficient de pregatiti pentru ca eu sa ma pot astepta lucruri de la ei. si sunt foarte trista si foarte dezamagita atunci cand vad ca ei nu inteleg asta.
ma astept de la asociatia asta sa isi sustina membrii. pentru ca i-a recrutat si i-a crescut. daca nu poate sa faca asta, atunci de ce recruteaza? de ce nu e libera inscrierea in functie de veniturile pe care le poti investi in asociatie? in final, nu tot la bani si relatii ajungem? sigur ca da. e mai important sa nu superi un judecator, decat sa aperi o parte din tine.
si daca o sa imi spuneti ca nici unul dintre membri nu injura si nu jigneste, inseamna ca nu participati la nici un CN. scurt. dar una e sa ii jignesti pe colegii tai si alta e sa jignesti un pisoi. (am auzit ca este motan. nu mi se pare)
flash of reality Nico: in tara asta, oriunde te-ai afla, oamenii te platesc pentru relatiile pe care le ai. trist. daca se intampla asa si in alte tari, e si mai trist. pentru ca eu nu intruu in relatii cu oameni rai si urati. si nu ma intereseaza cati bani au. e fix treaba lor si a sugativelor pe care le cresc pe langa ei. ah da, era sa se lipeasca o lipitoare din asta de mine. bine ca a inteles ca mie imi plac vertebratele.
vertebratele. de la pesti in sus. you know, malamuti, caucazieni, pinguini, oameni, aripi. Cera.
mi se intampla zilele astea sa traiasca cineva cu impresia ca sunt blonda. nu. nu sunt. daca nu vezi pana aici, iti pot re-pe-ta: daca vrei sa vorbesti cu mine, zi-mi. vorbeste cu mine in fiecare zi. daca nu, atunci taci. o sa vina karma intr-o zi sa iti de 2 peste ochi sa te trezesti in realitate dupa ce o sa te rostogolesti putin pierdut. si o sa intelegi de ce mama naibii nu m-a interesat niciodata pe ce treapta sociala esti si cat de alb-albastri sunt caii pe care ii conduci.
pana atunci, indreapta-ti aerul din jur, sa nu cumva sa ti-l sifonez.
PS: este una sa nu imi spui la multi ani, si este cu totul altceva sa refuz sa primesc cadoul pe care ai fost inspirat sa mi-l aduci. nu ma simt nicicum pentru ca eu sunt mai nesimtita asa, dar daca m-as simti, m-as simti jignita.
